Rugăciunea unui dac Pe când nu era moarte, nimic nemuritor Nici Lupu presedinte, nici Godea tradator Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna, Voronin era toate, Voronin era una  Pe când siretul Gimpu, si jalnicul Chirtoacă Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi: Din ce adinc de mama nascu-i acest Ulinici El singur statu hot inainte de-a sta hotii Cind nu-l stia mai nimeni, acum il stim cu totii E l este papusarul ce-aduce fericire  Acestu-i colt de Tara si rest de omenire El este fondatorul de firme si partide El pentru noi se roaga, tot el de noi se ride E ce-l ce ne hraneste pe noi cu franzelute Dospite prin offshor-uri,ca nu cumva sa puta ... Pe-acest neom Tu Doamne facuta-i cel întâi Ce mi-ar răpi chiar piatra ce-o am de căpătâi. Gonit de statul asta prin anii mei să trec, Pân' ce-oi simţi că ochiu-mi de lacrime e sec, Că-n orice procuror un duşman mi se naşte, C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaşte Că neagra saracie simţirea-mi mi- a *mpietrit-o, Că fug din tara asta, pe care am iubit-o - ,Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor... Poate-oi uita durerea-mi şi voi putea să mor. Străin şi făr' de lege de voi muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru în uliţă l-arunce, Ş-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă, Ce-o să asmuţe câinii, ca inima-mi s-o rumpă, I-ar celui ce cu pietre mă va izbi în faţă, Î ndură-te, stăpâne, şi dă-i pe veci viaţă! Astfel numai, Părinte, eu pot să-ţi mulţumesc Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc. In lumea stapinita de lupi si papusari De chori necomuniste si gimpi neliberali Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte nu plec, Spre ură şi blestemuri aş vrea să te înduplec, Să simt că de suflarea-ţi suflarea mea se curmă Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă! Iurie Osoianu Chisinau 14 07 20011